Plânsul lui Nietzsche – Review

“Viata este o licărire între două goluri, întunericul dinainte de naștere și cel de după moarte.”



Consemnez faptul că, astăzi, am terminat de citit cartea “Plânsul lui Nietzsche” de Irvin Yalom.


Fiindcă îmi place scriitura, urmăresc foarte multe aspecte atunci când citesc. Devin rațională pe alocuri. Sintetizez ceea ce mă atrage, de ceea ce nu mă atrage, fac exerciții pe text etc.
De asemenea, înainte de a-mi alege cartea, am câteva repere de la care nu mă abat. Pentru început, tema – să conțină un adevăr istoric sau măcar un sâmbure de adevăr, să existe o documentație viguroasă din partea autorului, și să fie prezentată sub formă cât mai artistică.

Privind holistic toată această experiență, pot spune cu certitudine că m-a cucerit. Cartea aceasta are atuurile ei:

  • Foarte mult dialog, reușind să mă țină captivă de la început – până la sfârșit;
  • Complexitatea dialogului: plin de încărcătura emoțională, de vulnerabilități, iluzii, informație filozofică;
  • Un plan foarte inteligent pregătit de autor pentru cei trei protagonisti, al treilea fiind eu, cititorul. Un plan inteligent, care mă face să iau parte, vrând-nevrând, la “tratamentul disperării” celor doi protagoniști;
  • Alegerea autorului de a ne dezvălui cele mai intime gânduri ale personajelor principale, prin însemnările lor, care s-au soldat după fiecare întrevedere din cabinetul refacerii, dându-ne nouă, cititorilor, întâietate asupra gândurilor profunde, și statutul de complici în jocul salvării “viitorului filozofiei germane”;
  • Prezentarea unei filozofii, într-o manieră captivantă, emoționantă, artistică, ușor de citit și de parcurs.

La finalul lecturii, printr-o introspectie, a aparut întrebarea. Dacă nu mă atrăgea filozofia, îmi mai susțineam motivele anterioare? Și mi-am zis că, plecând de la această supoziție, m-ar fi atras totuși jocul lor. Dacă nu mă atrăgea scriitura, o citeam pentru controversă; dacă nu ma atrăgea controversa, o alegeam pentru adevărul istoric; dacă nu-mi plăcea istoria, o citeam pentru expunerea ei artistică, pentru cunoaștere, pentru îmbogățirea vocabularului. Cu siguranță, in orice categorie m-as afla, această carte ar reusi să mă surprindă plăcut cu ceva.

Sunt 400 de pagini, eu am reușit să le citesc in 8 zile, însă eu am două scuze: Amos si Eloise. Poate tu ai doar una, si o poți parcurge mult mai repede. Te asigur ca povestea o cere!

Cu drag,

M.

FATA MEA,

Îmi este greu sa scriu despre tine astăzi. În inima mea se regăsesc sentimente contradictorii; nostalgie, pentru ca perioada ta de bebelușeala s-a încheiat, și de fericire, pe de altă parte, că lucrurile încep să se așeze într-o calmitate firească.

Avem multe motive pentru care să sărbătorim, însă cel mai important, este acela de a fi astăzi lângă noi, sănătoasă, frumoasă și perseverentă. Ca să-ți spun drept ești impresionant de haioasă. Gestica ta, te poate recomanda întotdeauna celor mai bune case de filme mute; zâmbetul tău, celui mai curtenitor zeu; ochisorii tai, celui mai emoționant sincron in jocul frățietății; buzele tale, celor mai eficace aparaturi de detectare.

Diferențele dintre voi doi îmi dau viață și in același timp, îmi storc puțina energie prin cele mai dulci lacrimi de fericire. Tot ele, îmi aduc aminte de mărinimia și dibăcia arătate acestor minunate creații și că cea mai mare frumusețe a mea stă in diversitatea voastră.

Tu ești unică. Cum și noi suntem unici in viata ta. Tu ai acel ceva ce nu vei găsi niciodată la mine, la tati sau la Amos și tocmai pentru această singularitate răzbitoare, te iubim.

Ca orice părinte, doresc ca sănătatea, credincioșia, precum si cunoștința ta, să sporească.

Iubirea să-ți fie platoșă, credința scut și speranța armă; dar cea mai mare dintre ele să-ți fie dragostea.

Visez ca experiența ta pe acest pământ să fie specială. Aici nu mă refer la o traiectorie tumultoasă, plină de obstacole și cu un triumf specific marilor oameni, ci mai degrabă la un triumf timpuriu al înțeleptelor decizii, care să proclame o revoluție in tiparul nescris al marilor oameni care au schimbat lumea.

Sper ca prin dibăcia ta să descoperi un pământ neexplorat și astfel, să poți adăuga o haină în garderoba societății si a cerului.

Și draga mea, la sfârșit îți mai spun atât:

Poti să fii oricând în dezacord cu mediocritatea și oricând loială supremației.

Știu că în general fiecare părinte își vede puiul cel mai frumos și bun; dar eu pe bună dreptate să te văd astfel; mai ales astăzi, la împlinirea primului tău anișor de viață!

Cu dragoste,

Mama♥️

Descinderea realitatii

Adevărul este prezent in viata fiecăruia sub diferite realităti.

Un copil abandonat, trăiește realitatea singurătății și abandonului, simțind pe deplin adevărul sfâșietor ca nu aparține nimănui și in cele din urma că nu este iubit; o femeie mutilată de către soțul ei, trăiește crunta realitate a abuzului împreuna cu traumele lui, simțind cu adevărat lipsa respectului și a iubirii, alături de care n-ar mai fi trăit realitatea de mai sus sau un om vivace ajuns la pensie, este somat gândurilor sale de a trăi realitatea impusă de societate, luptându-se cu nevoia izolării si transformării dintr-un om cu un statut de cetățean util, contribuabil, la statutul unui parazit.

Realitatea experiențelor trăite in propriul omnibuz, diferă în funcție de disponibilitatea fiecăruia de a deschide cât mai larg ferestrele inimii, si de cantitatea de lumina întrezărită prin crăpătura acestora.

Asemenea marilor scriitori care si-au dedicat toată viata scrierilor impactante , cu o dorință aprigă de a le lăsa in urma lor, întru-un număr cât mai substanțial si semnificativ pentru viata literară hotărâtoare lor, tot așa si omul in genere, este creatorul propriului destin prin propria voință si prin propria contribuție, suma tuturor eforturilor pe care le face neșovăielnic, în a-și crea o realitate care însuflețește, înnobilează sufletul, inspiră și transmite dimensiuni greu de egalat printr-o conviețuire mediocră, bazată pe consumatorismul și inoculismul zilelor noastre. 

Simt, văd și trăiesc realitățile creatoare înființate de luminile și umbrele ei, dând naștere celor mai inspiraționale vieți și a celor insignifiante deopotrivă.

Mă zbat zilnic să-mi creionez adevărul, aproape de lumina care descinde din mintea celui mai mare ARTIST.

Cu drag,

M

Evadare din betoane

Fragment:

De multe ori i-a revenit umbra trecutului, dar parca atunci mai des ca niciodata. Deseori, ii taia suflarea cu intrebari existentiale, precum: Ce lasa viata lui intre doua vesnicii?; umbra nemuririi sau a pustiiri? Ar fi putut incerca o exegeza a cuvantului timp, insa umbra trecutului lui tot l-ar fi urmarit. El, insa se intoarse la origini. Astfel ca, de pe-o pajiste bogata, visul lui inainta rapid, asemenea unor nori care-i devenisera si martori.

Înaintea visului ii aparuse si regretul. Il lovea a răzbunare, cu gândiri in fel și care, pace nu-i dădea, ci numai îi pricinuia. In fata acelei vremelnicii, mintea ancorata in visul lui, se ridicase deasupra spiritului, abia pâlpâind a viata ușoară. Imaginea unei grădini edenice ii tot apărea derizoriu in mintea-i plină de betoane. Câmpul lin cu păpădii, unde simțurile toate cu adevarat prind viata; si in zare privii el o cărare, care ducea la o casa parasita.

Casa frumoasa cu prispa in fata, cu ochii in loc de ferestre. Ea gata a ajuta, asa ii transmitea, ca-n loc de napaste, ea multe zambete ii oferea. Așa vis, zău, ca n-ar fi zis dacă n-apărea umbra cea rea. Dar sa se-nțeleagă, ca nu se leagă coșmarul fizic de visul metafizic. Timpul îl trezi pentru a nu pieri. El vrea sa guste timpul prin filtrul unei flori, sa-l miroasă in mii de culori, sa-l simtă cum se-oprește, ca sarutul unei mirese.

De nimic nu tine el cont, de cuvinte, de parale, de vorbe de la nu știu care. Pentru el, originea-i este zeu! Purta cu el acest măreț vis, sa trăiască-n paradis, poate umbra nemuririi i-aducea speranța iubirii. 

Desacralizat e timpul, ce a denaturat omul și chipul, însă el s-a tot rugat la origini sa fie transportat. Sa-i fie exagerbata dorinta? N-are noima acest cuvant, cand totul a fost creat perfect, oricand. El venea la fiecare c-o dorinta de evadare. Evadarea din betoane isi dorea pentru fiecare…

Cu pretuire,

M